Pe simezele galeriei Luceafărul a Centrului Cultural “Mihai Eminescu” , instituţie publică de cultură, aflată în subordinea Consiliului Local al Primăriei Sectorului 2, s-a deschis miercuri, 7 martie 2018, expoziția intitulată „3 in 1” , cu lucrări in diverse tehnici: pictură, gravură și grafică, semnate de Mircea Nechita. Curator al expozitiei este Răzvan Ionut Cirică.
Mircea Nechita: expoziția „3 in 1” la galeria Luceafărul, film de Claudiu Victor Gheorghiu
Prezentarea expoziției a fost făcută de Luiza Barcan, istoric si critic de artă. Evenimentul „3 in 1″ include(aceasta este si motivatia numelui ales) lansarea albumului ,,Mircea Nechita, Drumul spre artă-Supravietuirea in artă” si ,,900+gravura”, expozitie retrospectiva de gravură cu ocazia depăsirii numărului de 900 gravuri in diferite tehnici. Expoziția poate fi vizitată în perioada 5 – 23 martie 2018, de luni până vineri, între orele 9,00 -17,00, la Galeria de Artă Luceafărul a Centrului Cultural „Mihai Eminescu”, situată in Parcul National.
Parteneri: Uniunea Artiștilor Plastici din România, Galeria EriCris Art, Bucuresti;
Parteneri media: Intell News, Artportfolio, Jurnalul Bucurestiului, Top Business/Piata de Artă.
Ziarul Jurnalul Bucurestiului si agentia de presă Intell News au plăcerea să fie parteneri media ai Centrului Cultural “Mihai Eminescu”, instituţie publică de cultură, aflată în subordinea Consiliului Local al Primăriei Sectorului 2.
Cu lucrările lui v-ati familiarizat deja in diverse articole postate de mine, cum ar fi expozitiile lui din decembrie 2016 si 2017, de la Galeria EriCris Art, in octombrie 2017 la Galeria 2 Art sau direct in atelierul graficianului, in noiembrie 2016, in rubrica la care mă voi gândi:” La pas prin atelierele bucurestene”; poate intr-un viitor va fi alături de ciclul ”La pas prin galeriile bucurestene”, rubrică inaugurată de mine pentru ziarul Jurnalul Bucurestiului, in luna Mai 2015.
La pas prin galeriile bucurestene: recomandările lunii martie pe simezele Capitalei
Mircea Nechita s-a născut pe 21 februarie 1963, in localitatea Peteritea din comuna maramureseană Vima Mică. Intre 1986 si 1989 a studiat pictura la Scoala Populară de Artă din Baia Mare. In anul 1992 s-a mutat in Bucuresti, unde a urmat studiile de licentă si de masterat la Universitatea de Artă din Bucuresti UNARTE, intre anii 1993 si 2000, unde i-a avut ca profesori pe Mircia Dumitrescu, Nistor Coita, Marcel Bunea, Niculaita Secrieriu.
Artistul Mircea Nechita este membru in filiala Grafică-Bucuresti a UniunII Artiștilor Plastici din România, din anul 2000.
Luiza Barcan, istoric si critic de artă, cea care a si deschis expozitia de la galeria Luceafărul, spunea despre Mircea Nechita : ” Lucrarile lui Mircea Nechita sunt irezistibile si impreuna si separat datorita nesfarsitei puteri de fabulatie a artistului. Gravura lui se articuleaza ca invitatie explicita de a calatori in mare viteza din realitate in oniric, din regnul animal in cel vegetal, din teluric spre cosmic si inapoi. Mixtura dintre obiecte, fiinte si regnuri e surprinzatoare, dar neintamplatoare. Artistul se foloseste cu umor de valentele unor simboluri, deformeaza la exterior spre a cladi in spirit, obliga privirea sa recompuna imaginile luxuriante si povestea fiecareia.’’
Dacă tot vorbim despre carte bibliofilă la evenimentul de ieri, recte lansarea albumului ,,Mircea Nechita, Drumul spre artă-Supravietuirea in artă”, atunci să pornim de la definitia din DEX :” Carte rară, frumoasă, prețioasă, editată în condiții grafice deosebite; ediție de lux” pentru a vă da seama de valoarea intrinsecă a albumului respectiv(eu am acum exemplarul 5 din 10, care contine si o gravură in acquaforte) si mai ales de la ceea ce spune chiar graficianul Mircea Nechita despre asta: ” Imi place cartea ca obiect, ca obiect frumos, interesant, placut de privit. Cartile pentru copii, frumos desenate si colorate cu paginile concepute/compuse ca o lucrare de arta in sine, carti indelung si cu grija gandite si muncite, rare in vremurile astea consumiste, cand toate tind sa fie de unica folosinta si toate se fac cu scopul de a fi grabnic aruncate pentru a lasa locul altor produse „super” efemere. Dar vorbeam despre cartile frumoase…cinste cui le-a scris, si le-a desenat, si le-a legat… La facultate am vazut prima data carti bibliofile si carti obiect de arta si carti care nu mai erau facute sa fie (doar) citite, ci sa fie privite, indelung privite, admirate, pastrate cu grija. In clasa profesorului Mircia Dumitrescu toti studentii faceau macar o carte cu mana lor, de la inceput pana la capat, de la aranjarea textului in pagina si conceperea copertii si a ilustratiilor, pana la legarea manuala cu coperta, supracoperta si caseton. Mi se pare fascinant sa faci o carte intru totul, dupa cum ai gandit-o, un obiect care sa aiva amprenta si caldura luclului facut „de mana” , cum tot mai putine sunt in lumea noastra super industrializata si mecanizata. N-am avut nici pe departe cat mi-as fi dorit ocazia de a face astfel de carti. ”
Cartea asta v-ar putea oferi hrană spirituală si ar fi echivalentul a 6 pachete de tigări sau a 16 mici la Caru’ cu bere sau a 8 beri de 330ml, băute la o terasă in centrul Bucurestiului.
Articol, film si fotoreportaj de: Claudiu Victor Gheorghiu, Senior Editor al paginii de Cultură a agentiei de presă Intell News si al ziarului Jurnalul Bucurestiului, materiale realizate in perioada 7-8 martie 2018; afilieri: membru in Asociația Filială Artă Plastică Religioasă și Restaurare a UAP din România : AFAPRR, totodată consilier media si al Comitetului Director al AFAPRR a UAP din România, membru Visarta.
